Termeni folositi preponderent in Cardiologie :

1. Angioplastie coronariană – procedură prin care se lărgește un vas de sânge coronarian îngustat.
2. Anevrism aortic – dilatarea anormală a peretelui aortei.
3. Aritmie ventriculară – tulburare a ritmului cardiac la nivelul ventriculilor.
4. Bradicardie – ritm cardiac anormal de lent.
5. Stimulator cardiac implantabil – dispozitiv implantat pentru a detecta și corecta aritmiile periculoase.
6. Endocardită – inflamația stratului interior al inimii (endocard).
7. Fibrilație atrială – bătăi neregulate și rapide ale atriilor inimii.
8. Hipercolesterolemie – nivel ridicat de lipide(grasimi) în sânge, asociat cu bolile cardiovasculare.
9. Hipertrofie ventriculară – îngroșarea peretelui ventriculului, adesea din cauza hipertensiunii arteriale.
10. Infarct miocardic acut – necroză a țesutului miocardic cauzată de o obstrucție bruscă a fluxului sanguin.
11. Ischemie – insuficiența fluxului de sânge către o parte a corpului.
12. Pericardiocenteza – procedură de drenare a lichidului acumulat în pericard.
13. Pericardul: este un sac fibro-seros care înconjoară inima și rădăcinile vaselor mari. Are două straturi principale:

• Pericardul fibros – stratul extern, care este rigid și asigură protecția inimii, menținând-o în poziția corectă în torace.

• Pericardul seros – stratul intern, care are două foițe:

        – Foița parietală (externă) aderă la pericardul fibros.

        – Foița viscerală (epicard) acoperă direct suprafața inimii. Între cele două foițe se află cavitatea pericardică, care conține lichid pericardic, având rolul de a reduce frecarea dintre ele în timpul bătăilor inimii.

14. Miocardul: reprezintă stratul muscular al peretelui inimii și este responsabil pentru contracțiile care pompează sângele prin corp. Este format din celule musculare specializate, numite cardiomiocite, care funcționează sincronizat pentru a produce bătăile inimii. Miocardul este cel mai gros în ventriculi, în special în ventriculul stâng, deoarece acesta pompează sângele în tot organismul.

15. Stenoza aortică – îngustarea orificiului valvei aortice.
16. Sincopă – pierderea bruscă a cunoștinței din cauza reducerii fluxului sanguin către creier.
17. Tahicardie – ritm cardiac accelerat.
18. Tamponada cardiacă – acumulare de lichid în pericard care comprimă inima.
19. Test de efort – evaluarea funcției inimii sub stres fizic.
20. Tromboză venoasă profundă – formarea unui cheag de sânge într-o venă profundă, adesea la nivelul picioarelor.
21. Ventricul drept/ventricul stâng – camerele inferioare ale inimii, care pompează sângele către plămâni și restul corpului.
22. Valvă mitrală – valva care controlează fluxul sanguin între atriul stâng și ventriculul stâng.
23. Valvă aortică bicuspidă – anomalia congenitală a valvei aortice cu două cuspide, în loc de trei.
24. Hipoxie – scăderea nivelului de oxigen în țesuturi.
25. Hipertensiune pulmonară – creșterea presiunii în vasele de sânge ale plămânilor.
26. Defect septal atrial – gaură localizata în peretele dintre cele două atrii ale inimii.
27. Defect septal ventricular – gaură localizata în peretele dintre ventricule.
28. Tachipnee – respirație rapidă
29. Angor pectoris – durere toracică severă cauzată de ischemia miocardică.
30. Aterom – placă lipidică depusă pe peretele interior al arterelor.
31. Sindromul Marfan – tulburare genetică care poate afecta inima și vasele de sânge.

Termeni folositi preponderent in Diabetologie :

1. Diabet zaharat tip 1 – boală autoimună în care pancreasul nu produce insulina din cauza distrugerii in cadrul procesului autoimun a celulelor ce produc insulina(Insulele Langerhans).
2. Diabet zaharat tip 2 – afecțiune metabolică caracterizată prin rezistență la insulină și deficit relativ de insulină.
3. Hipoglicemie severă – scădere bruscă și periculoasă a glicemiei care poate provoca pierderea conștienței.
4. Hiperglicemie postprandială – nivel ridicat al glucozei din sânge după mese.
5. Indice glicemic – măsura în care un aliment crește nivelul de glucoză din sânge.
6. Cetoza – proces metabolic în care organismul utilizează grăsimi în loc de carbohidrați pentru energie.
7. Boala piciorului diabetic – complicație gravă a diabetului care duce la ulcere și infecții la nivelul picioarelor.
8. Coma diabetică – stare de inconștiență cauzată de dezechilibre severe ale glicemiei.
9. Polidipsie – senzație excesivă de sete asociată cu diabetul necontrolat.
10. Poliurie – urinare excesivă din cauza nivelului ridicat de glucoză din sânge.
11. Hiperinsulinism – producție excesivă de insulină.
12. Rezerva funcțională pancreatică – capacitatea pancreasului de a secreta insulină suficientă.
13. Glucagon – hormon produs de pancreas care crește nivelul de glucoză din sânge.
14. Monitorizarea continuă a glicemiei (CGM) – sistem care măsoară glicemia în timp real printr-un senzor subcutanat.
15. Test de toleranță la glucoză – test care măsoară răspunsul organismului la o încărcătură de glucoză.
16. Albuminurie – prezența albuminei în urină, indicator al afectării renale în diabet.
17. Retinopatie proliferativă – formarea de vase de sânge anormale la nivelul retinei în diabet.
18. Edem macular diabetic – acumulare de lichid în macula ochiului, care afectează vederea.
19. Autocontrolul glicemiei – procedura prin care pacientul își monitorizează nivelul glicemiei zilnic.
20. Anticorpi anti-GAD – markeri autoimuni prezenți în diabetul tip 1.
21. Insulino-rezistență – incapacitatea celulelor de a răspunde adecvat la insulina disponibilă.
22. Hemoglobina A1C – măsură a glicemiei medii pe ultimele 2-3 luni.
23. Pre-diabet – stare metabolică în care nivelul glicemiei este ridicat, dar nu suficient pentru a diagnostica diabetul.
24. Gastropareza diabetică – întârzierea golirii stomacului cauzată de neuropatia diabetică.
25. Insulina prandială – insulină rapid-activă administrată înainte de mese pentru a controla glicemia postprandială.
26. Insuficiență renală cronică – complicație a diabetului zaharat, cauzată de afectarea rinichilor.
27. Metabolizarea glucozei – procesul prin care organismul utilizează glucoza pentru energie.
28. Osteopenie diabetică – scăderea densității osoase asociată cu diabetul.
29. Rezultate false ale glicemiei – rezultate inexacte ale măsurătorilor glicemiei, de obicei cauzate de factori externi.

Termeni folositi preponderent in Neurologie :

1. Migrenă – tulburare neurologică caracterizată prin dureri de cap severe, adesea însoțite de greață și sensibilitate la lumină.
2. Boala Alzheimer – afecțiune neurodegenerativă care duce la pierderea progresivă a memoriei și a funcțiilor cognitive.
3. Accident ischemic tranzitoriu (AIT) – episod temporar de flux sanguin insuficient către creier, cu simptome similare unui AVC, dar fără leziuni permanente.
4. Neuropatie periferică – afectarea nervilor periferici, cauzând slăbiciune, amorțeală și durere.
5. Scleroză laterală amiotrofică (SLA) – boală neurodegenerativă care afectează neuronii motori și duce la slăbiciune musculară progresivă.
6. Ataxie – lipsa coordonării musculare în timpul mișcărilor voluntare, cauzată de afectarea cerebelului.
7. Nevralgie de trigemen – durere severă și bruscă în zona feței, cauzată de afectarea nervului trigemen.
8. Hidrocefalie – acumularea excesivă de lichid cefalorahidian în creier.
9. Hernie de disc – deplasarea unui disc intervertebral care comprimă nervii spinali.
10. Sindromul Guillain-Barré – boală autoimună care afectează nervii periferici și provoacă slăbiciune și paralizie temporară.
11. Encefalopatie – afectarea generală a funcției cerebrale, cauzată de o varietate de factori, inclusiv toxine, traume și infecții.
12. Demielinizare – distrugerea tecii de mielină din jurul nervilor, frecvent în scleroza multiplă.
13. Hemiplegie – paralizie completă pe o parte a corpului, cauzată de leziuni ale creierului.
14. Afazie – pierderea abilității de a înțelege sau de a exprima vorbirea, de obicei după un AVC.
15. Parkinsonism – simptome asemănătoare bolii Parkinson, inclusiv tremor, rigiditate și instabilitate posturală.
16. Meningită – inflamația meningelui, membranele care înconjoară creierul și măduva spinării.
17. Convulsii febrile – convulsii care apar la copii în timpul febrei ridicate.
18. Hemoragie subarahnoidiană – sângerare între creier și stratul subarahnoidian, cauzată de ruptura unui anevrism.
19. Paralizie cerebrală – tulburare motorie cauzată de leziuni cerebrale în timpul dezvoltării timpurii.
20. Sindromul de tunel carpian – compresia nervului median la nivelul încheieturii mâinii, cauzând durere și amorțeală.
21. Neuropatie diabetică – deteriorarea nervilor cauzată de nivelurile ridicate de glucoză din sânge la pacienții cu diabet.
22. Ticuri – mișcări sau sunete involuntare repetate, adesea asociate cu sindromul Tourette.
23. Electromiografie (EMG) – test care evaluează activitatea electrică a mușchilor și nervilor.
24. Apraxie – incapacitatea de a efectua mișcări voluntare, în ciuda unei funcții musculare normale.
25. Neuropatie optică – deteriorarea nervului optic, care poate duce la pierderea vederii.
26. Sincopă vasovagală – pierderea bruscă a cunoștinței cauzată de o reacție exagerată a sistemului nervos autonom.
27. Spasm hemifacial – contracții involuntare ale mușchilor unei jumătăți a feței, cauzate de iritarea nervului facial.

Termeni folositi preponderent in Oftalmologie :

1. Strabism – alinierea incorectă a ochilor, cauzată de controlul muscular defectuos.
2. Ptoză palpebrală – căderea pleoapei superioare din cauza slăbiciunii musculare sau a afectării nervilor.
3. Uveită – inflamația uveei, stratul mijlociu al ochiului.
4. Hipermetropie – dificultatea de a vedea obiecte apropiate, cunoscută și ca “vedere la distanță”.
5. Miopie – dificultatea de a vedea clar obiectele aflate la distanță, cunoscută și ca “vedere scurtă”.
6. Presbiopie – pierderea treptată a capacității de a vedea clar obiectele apropiate, cauzată de îmbătrânire.
7. Cheratită – inflamația corneei, care poate cauza durere și vedere încețoșată.
8. Blefarită – inflamația marginilor pleoapelor, adesea cauzată de infecții bacteriene.
9. Diplopie – vederea dublă, cauzată de nealinierea ochilor.
10. Scotom – o zonă de pierdere parțială a vederii în câmpul vizual.
11. Fotofobie – sensibilitate extremă la lumină.
12. Nevrita optică – inflamația nervului optic, care poate duce la pierderea temporară a vederii.
13. Retinopatie hipertensivă – afectarea retinei cauzată de hipertensiune arterială.
14. Degenerescență retiniană – deteriorarea progresivă a retinei, care poate afecta vederea.
15. Conjunctivită – inflamația conjunctivei, care cauzează roșeață și iritație oculară.
16. Ectropion – eversiunea pleoapei, în special cea inferioară, expunând conjunctiva.
17. Entropion – inversiunea pleoapei către globul ocular, provocând iritație corneană.
18. Fotocoagulare cu laser – tratament laser utilizat pentru a sigila vasele de sânge anormale în retină.
19. Vitreectomie – îndepărtarea chirurgicală a corpului vitros din ochi, adesea pentru a trata hemoragii retiniene.
20. Anizocorie – dimensiuni inegale ale pupilelor, care pot indica o afecțiune neurologică.
21. Pseudofakie – implantarea unei lentile artificiale în locul cristalinului natural în timpul operației de cataractă.
22. Orgelet – inflamația unei glande de la baza unei gene, cauzând o mică umflătură roșie.
23. Sindromul ochiului uscat – lipsa producției adecvate de lacrimi, care cauzează disconfort și iritație.
24. Chirurgie refractivă – procedură chirurgicală utilizată pentru corectarea erorilor de refracție, cum ar fi miopia sau hipermetropia.
25. Ambliopie – scăderea vederii la un ochi din cauza utilizării insuficiente în copilărie.
26. Nistagmus – mișcări involuntare și rapide ale ochilor.
27. Leucom – opacitatea corneei, care poate afecta vederea.
28. Chalazion – nodul nedureros pe pleoapă, cauzat de o glandă meibomiană blocată.
29. Degenerescență maculară juvenilă – afecțiune ereditară care afectează vederea centrală la persoanele tinere.

Termeni folositi preponderent in Pneumologie :

1. Emfizem pulmonar – boală cronică în care sacii alveolari din plămâni se distrug, reducând capacitatea de schimb de gaze.
2. Bronșită cronică – inflamație persistentă a bronhiilor care cauzează tuse și producție excesivă de mucus.
3. Astmul bronșic – afecțiune cronică caracterizată prin inflamație și îngustarea căilor respiratorii, care duce la dificultăți de respirație.
4. Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) – afecțiune care combină emfizemul și bronșita cronică, ducând la obstrucția fluxului de aer.
5. Pneumonie – infecție a plămânilor cauzată de bacterii, virusuri sau fungi, care determină inflamație și acumulare de lichid în alveole.
6. Tuberculoză pulmonară – infecție bacteriană cauzată de Mycobacterium tuberculosis, care afectează în principal plămânii.
7. Fibroză pulmonară – îngroșarea și cicatrizarea țesutului pulmonar, care reduce capacitatea respiratorie.
8. Atelecazie – colapsul parțial sau complet al unei părți a plămânului.
9. Hipoxie – scăderea cantității de oxigen în țesuturile corpului.
10. Saturația oxigenului – măsurarea procentului de oxigen transportat de hemoglobină în sânge.
11. Edem pulmonar – acumulare de lichid în alveolele plămânilor, care duce la dificultăți de respirație.
12. Pneumotorax – acumulare de aer în spațiul dintre plămâni și peretele toracic, cauzând colapsul plămânului.
13. Spirometrie – test care măsoară funcția pulmonară prin evaluarea volumului și vitezei fluxului de aer.
14. Sarcoidoză – boală inflamatorie care afectează plămânii și alte organe, cauzând formarea de granuloame.
15. Pleurită – inflamația pleurei, stratul care înconjoară plămânii și căptușește cavitatea toracică.
16. Tuse cronică – tuse persistentă care durează mai mult de opt săptămâni.
17. Sindromul de detresă respiratorie acută (ARDS) – insuficiență respiratorie severă cauzată de inflamația și acumularea de lichid în plămâni.
18. Ventilație mecanică – utilizarea unui dispozitiv pentru a asista sau înlocui funcția respiratorie.
19. Bronșiectazie – dilatarea anormală și permanentă a bronhiilor, care duce la infecții respiratorii recurente.
20. Infiltrat pulmonar – prezența de materiale (lichide, celule) în spațiul alveolar, de obicei indicând o infecție sau inflamație.
21. Teste de difuziune a gazelor – teste care evaluează capacitatea plămânilor de a transfera oxigenul în sânge.
22. Bronhoscopie – procedură care permite vizualizarea căilor respiratorii printr-un tub flexibil introdus în plămâni.
23. Alveolită alergică extrinsecă – inflamația alveolelor cauzată de inhalarea unor substanțe organice (de exemplu, fân mucegăit).
24. Sindromul de apnee în somn – afecțiune în care respirația este întreruptă în mod repetat în timpul somnului.
25. Tromboembolism pulmonar – blocarea unei artere pulmonare de către un cheag de sânge.
26. Hipercapnie – acumulare excesivă de dioxid de carbon în sânge, cauzată de ventilație inadecvată.
27. Pneumoconioză – boală pulmonară cauzată de inhalarea de praf industrial, precum siliciul sau azbestul.
28. Sibilanțe – sunete ascuțite, fluierătoare, auzite în timpul respirației la pacienții cu obstrucție a căilor respiratorii.
29. Volumul rezidual – cantitatea de aer rămasă în plămâni după o expirație maximă.

Termeni folositi preponderent in Tulburările de somn :

1. Apneea obstructivă în somn – întreruperea respirației în timpul somnului, cauzată de obstrucția căilor respiratorii.
2. Insomnie – dificultatea de a adormi sau de a menține somnul.
3. Narcolepsie – tulburare neurologică care cauzează somnolență excesivă în timpul zilei și episoade bruște de somn.
4. Sindromul picioarelor neliniștite – senzație de disconfort la nivelul picioarelor care determină nevoia de a le mișca în timpul nopții.
5. Parasomnii – comportamente anormale care apar în timpul somnului, cum ar fi somnambulismul și vorbitul în somn.
6. Hipersomnie – somnolență excesivă în timpul zilei, în ciuda unui somn adecvat noaptea.
7. Bruxism nocturn – scrâșnitul dinților în timpul somnului, care poate cauza uzura dentară.
8. Enurezis nocturn – urinarea involuntară în timpul nopții, frecventă la copii.
9. Somnolență diurnă excesivă – senzația persistentă de oboseală și nevoia de somn în timpul zilei.
10. Somn REM fără atonie – incapacitatea de a experimenta paralizia normală a mușchilor în timpul somnului REM, ceea ce poate duce la mișcări involuntare.
11. Mioclonus nocturn – mișcări involuntare, scurte și sacadate ale picioarelor sau brațelor în timpul somnului.
12. Somn non-REM – faza somnului fără mișcări rapide ale ochilor, importantă pentru refacerea fizică.
13. Polisomnografie – test de diagnostic care monitorizează activitatea creierului, ritmul cardiac, respirația și alte funcții în timpul somnului.
14. Terapie cu presiune pozitivă continuă a căilor respiratorii (CPAP) – tratament utilizat pentru apneea obstructivă în somn, prin care un dispozitiv furnizează un flux constant de aer pentru a menține căile respiratorii deschise.
15. Somn fragmentat – întreruperi frecvente ale somnului care afectează calitatea și continuitatea acestuia.
16. Insomnie cronică – tulburare de somn care durează mai mult de trei luni și afectează funcționarea zilnică.
17. Terror nocturn – episod de frică intensă care apare în timpul somnului, de obicei la copii, și este însoțit de confuzie și amnezie.
18. Somnolență postprandială – senzație de oboseală după masă, adesea legată de schimbările metabolice și hormonale.
19. Sleepwalking (somnambulism) – comportament care implică mersul sau alte activități în timpul somnului profund, fără conștientizare.
20. Disomnie – orice tulburare care afectează calitatea, durata sau cantitatea somnului.
21. Tulburare de somn cu muncă în schimburi – tulburare cauzată de muncitul în ture neregulate, care perturbă ritmul circadian.
22. Episod de paralizie în somn – incapacitatea temporară de a se mișca sau de a vorbi în momentul adormirii sau al trezirii.
23. Ritmul circadian – ceasul biologic intern care reglează ciclul de somn-veghe în funcție de lumină și întuneric.
24. Jet-lag – tulburare temporară de somn cauzată de schimbarea fusului orar.

Termeni folositi preponderent in ORL (Otorinolaringologie) :

1. Otită medie – infecție sau inflamație a urechii medii, frecvent întâlnită la copii.
2. Sinuzită – inflamația sinusurilor paranazale, care cauzează durere facială și congestie nazală.
3. Rinită alergică – inflamație a mucoasei nazale cauzată de expunerea la alergeni, precum polenul sau praful.
4. Amigdalită – inflamație a amigdalelor, de obicei cauzată de o infecție bacteriană sau virală.
5. Faringită – inflamația faringelui, adesea manifestată prin dureri în gât.
6. Laringită – inflamația laringelui care duce la răgușeală sau pierderea vocii.
7. Polipi nazali – excrescențe benigne ale mucoasei nazale care pot provoca obstrucție nazală.
8. Hipoacuzie – scăderea capacității auditive, cauzată de diverse probleme ale urechii.
9. Otalgie – durere la nivelul urechii, frecvent cauzată de infecții sau inflamații.
10. Vertij – senzația de amețeală sau de rotire, cauzată de afecțiuni ale urechii interne.
11. Tinitus – percepția unor sunete (zumzet, fluierat) în urechi fără un stimul extern.
12. Perforația timpanului – ruptură a membranei timpanice, care poate afecta auzul și expune urechea medie la infecții.
13. Adenoidită – inflamația adenoizilor (vegetațiilor adenoide), situate în spatele nasului.
14. Deviatie de sept – devierea septului nazal(peretelui dintre cele doua nari) din pozitia mediana, care poate provoca dificultăți de respirație pe o nară.
15. Sinuzita cronică – inflamația persistentă a sinusurilor, care durează mai mult de 12 săptămâni.
16. Afonie – pierderea totală a capacității de a vorbi, de obicei din cauza afectării laringelui.
17. Stridor – sunet anormal de înalt, cauzat de obstrucția parțială a căilor respiratorii.
18. Otită externă – infecție a canalului auditiv extern, adesea denumită „urechea înotătorului.”
19. Drenajul timpanic – procedură în care se introduce un tub mic în timpan pentru a drena lichidul acumulat în urechea medie.
20. Sforăit – zgomot produs în timpul somnului datorită vibrației țesuturilor din gât sau nas.
21. Otoscleroză – afecțiune în care creșterea anormală a osului urechii interne duce la pierderea auzului.
22. Polip vocal – excrescență benignă pe una dintre corzile vocale, care poate afecta vocea.
23. Usturime faringiană – senzație de arsură la nivelul faringelui, frecvent asociată cu infecții sau inflamații.
24. Disfonie – tulburare de voce, caracterizată prin schimbarea calității acesteia (răgușeală).
25. Timpanoscleroză – cicatrizare a membranei timpanice sau a structurilor urechii medii, care poate duce la pierderea auzului.
26. Sialolitiază – prezența pietrelor în glandele salivare, care poate provoca durere și umflături.
27. Glosită – inflamație a limbii, care poate provoca durere, umflături și dificultăți la înghițire.
28. Apnee obstructivă în somn – afecțiune caracterizată prin episoade de blocare a căilor respiratorii superioare în timpul somnului.
29. Mastoidită – infecție a mastoidei, osul din spatele urechii, care poate apărea ca o complicație a otitei medii.